1 aprilie 2015

Start time 2015-04-01
Finished Time 2015-04-01
Content

(…) Faptul însă că se pune în discuţie dreptul unui parlamentar de a face o propunere, faptul că se pune în discuţie obligaţia noastră de a da un anumit vot, faptul că se pune în discuţie că separaţia puterilor în stat înseamnă că nu avem dreptul de a ne spune punctul de vedere, dar avem dreptul de a fi călcaţi sau alţii au dreptul de a ne călca în picioare, înseamnă subminarea gravă a democraţiei şi a statului de drept în România.

Cine crede că Parlamentul nu este o instituţie fundamentală, constituţională, a statului de drept din România, o cerinţă fundamentală a democraţiei, din punctul meu de vedere, nu are ce căuta în această sală. Şi să ştiţi că, din punctul meu de vedere, Constituţia României trebuie înţeleasă şi respectată integral, inclusiv acel articol care spune că orice mandat imperativ este nul.

Stimaţi colegi, respectabilul lider liberal Mircea Ionescu-Quintus este, din câte ştiu eu, autorul textului articolului 16 din Constituţia României, în redactarea sa actuală, în care se spune că: „Nimeni nu este mai presus de lege”. De fapt, textul corect este: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi în faţa autorităţilor publice”, dar mai apare ceva: „fără privilegii şi fără discriminări”.

Procedura de astăzi nu este un privilegiu. Faptul că trebuie încuviinţarea Parlamentului pentru reţinerea şi arestarea unei persoane, care are calitatea de parlamentar, nu este un privilegiu, nu este o derogare de la această dispoziţie constituţională. Mai există şi alte situaţii – şi n-aş vrea să detaliez – în care fie se cere sesizarea sau autorizarea unui organ competent, fie se cere îndeplinirea unei alte condiţii prevăzute de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi pentru exercitarea acesteia.

În acelaşi timp, egalitatea în faţa legii este şi fără discriminări. Nimeni nu poate fi discriminat şi bănuiesc că nici cel care face o iniţiativă legislativă, pentru că nu este simpatic, pentru că nu este suficient de popular sau pentru că nu are o imagine publică bună.

De aceea, eu v-aş ruga să revenim la statutul de parlamentar pe care-l pretindem şi pentru noi, dar şi în faţa cetăţenilor şi în faţa altor instituţii publice. Aş face un apel la un autocontrol cu privire la capacitatea noastră de a ne asuma responsabilitatea şi de a da un vot în cunoştinţă de cauză, dar, repet, cu acest lucru în minte: că nu ne putem exonera de răspunderea grupului nici cu scuza că nu avem cunoştinţe juridice, nici cu scuza că nu am studiat dosarul, nici cu scuza că nu vrem să stăm în calea justiţiei şi cu atât mai puţin cu scuza unei decizii politice de partid.

Eu vă mulţumesc şi sper să nu fie nevoie să repet aceste lucruri.