11 septembrie 2018 familia tradițională

Start time 2018-09-11
Finished Time 2018-09-11
Content

Doamnelor și domnilor colegi,

Am dorit să iau cuvântul fără să am un text scris dinainte, pentru că, din punctul meu de vedere, sunt lucruri pe care le simt, pe care le cunosc bine și pe care le susțin cu toată credința.

Propunerea de astăzi are și un caracter de noutate, are și un caracter de continuitate. Cu siguranță, caracterul de noutate este dat de faptul că revizuim Constituția, suntem în situația să revizuim Constituția pe o inițiativă cetățenească.

Din câte cunosc, în istoria României nu s-a întâmplat să existe o astfel de procedură până acum, să ajungem în situația de a revizui Constituția, ca urmare a unei inițiative cetățenești care respectă procedura prevăzută de Constituție în ceea ce privește numărul de semnături, verificarea de constituționalitate și toate celelalte criterii avute în vedere.

Caracterul de continuitate este dat și de faptul că în Senat, în urmă cu 10 ani, în mandatul 2004 – 2008, a existat o propunere de modificare a Codului familiei, în vigoare la acea dată. La vremea respectivă, un număr de deputați și senatori au venit cu o propunere care venea în același spirit, în sensul în care, în tot cuprinsul Codului familiei, acolo unde se făcea referire la soți, că era vorba de încheierea căsătoriei, de acordul soților, de drepturile și obligațiile soților, să urmeze sintagma „bărbat și femeie”. La vremea respectivă, am propus în Comisia juridică, s-a votat, un amendament care suna în felul următor: „Se modifica articolul – cred că 3 – din Codul familiei, în sensul în care familia are la bază căsătoria liber consfințită între un bărbat și o femeie”. Cu alte cuvinte, textul a mai fost auzit în plenul Senatului, chiar în această sală, în 2008, și a primit un vot favorabil din partea Senatului.

Ulterior, odată cu topirea Codului familiei în Codul civil, sintagma a fost păstrată în forma în care se află și astăzi în textul Constituției României, în sensul în care, cu modificarea de nuanță minoră, „familia are la bază căsătoria liber consfințită între soți”. În Constituție se spune: „familia se întemeiază pe căsătoria liber consfințită între soți”.

Am auzit numeroase discuții și am urmărit cu atenție argumentele și de o parte, și de alta. Am încercat ca, dincolo de ceea ce putea să fie pentru mine o idee preconcepută, să văd care sunt punctele de vedere care susțin o altă opinie, argumentele pe care se bazează, consistența lor, și să văd dacă ele pot fi reținute, pot fi luate în considerare.

S-a vorbit de familia monoparentală, de faptul că se creau discriminări față de cei care sunt în situația de familie monoparentală. Nici vorbă de așa ceva. Așa cum am menționat puțin mai devreme, în actuala formă a Constituției se vorbește de căsătoria liber consfințită între soți. Faptul că familia are la bază căsătoria, asta nu însemnă că, în situația în care există o familie monoparentală, ea nu ar fi considerată familie, între cei care constituie acest tip de relație ar fi probleme sau că, în relația cu societatea, ar avea de suferit în vreun fel. Nicio secundă nu s-a pus problema și nicidecum nu ar fi afectată de modificarea propusă.

Pentru cei care nu știu, sintagma, în forma actuală, preluată, repet, din Codul familiei, punea accentul pe consimțământul liber exprimat, pe căsătoria liber consimțită între soți. De ce? Pentru că în perioada postbelică încă se mai simțeau în societatea românească tarele unor căsătorii încheiate prin înțelegeri între părinți sau în diverse alte forme și de aceea era nevoie de un consimțământ liber exprimat între soți, ca să nu fie viciată căsătoria ca bază a familiei.

Suntem în situația să discutăm însă de un alt aspect acum. Nu se mai pune problema liberului consimțământ și nu se mai pune problema aceasta în termenii zilelor de astăzi.

Există, fără îndoială, o dimensiune și de natură religioasă și una de natură națională în ceea ce privește propunerea de revizuire a Constituției.

Propunerea care ține de dimensiunea… sau, mă rog, dimensiunea religioasă eu am identificat-o în ceea ce vine din înțelesul ancestral al oamenilor, dintr-o lege, dacă vreți, unii îi spun a naturii, alții în spun a firii, eu îi spun o lege a lui Dumnezeu. Procrearea se poate face numai între un bărbat și o femeie. Trei miliarde de bărbați, fără o femeie, nu pot procrea, 4 miliarde de femei, fără un bărbat, nu pot procrea. Și asta nu este o chestiune pe care s-o fixăm noi prin Constituție, nu este o chestiune pe care s-o fixăm printr-o lege dată de Parlament și nici nu se poate discuta în termenii ăștia în alte societăți.

Este o lege naturală, este o lege care vine din Creație. Eu mărturisesc faptul că eu cred că există Dumnezeu și că el are rol creator. Nu cred în teoria unei mari explozii. Să nu vă supărați pe mine, n-am întâlnit nicăieri în lume, în nicio ipostază o explozie care să fi creat ceva, afară de haos. Iar o explozie, ca să urmeze toate efectele unei explozii, tot se supune principiilor matematice, tot se supune regulilor de fizică și proceselor chimice. De aceea, eu nu cred că Universul, nu cred că Pământul, nu cred că tot ceea ce înseamnă om, regn animal sau vegetal este rezultatul unei explozii de mari dimensiuni sau a oricărei altei explozii. De aceea, am spus să există o dimensiune religioasă. Și nu mi-e rușine s-o spun, poate greșesc, dar îmi susțin acest punct de vedere cu toată tăria, că românii sunt o națiune creștină și nu de acum, ci de 2 000 de ani, că românii nu au primit credința în Hristos de la preoți misionari, de la pastori luminați, de la alte neamuri, ci direct de la apostoli.

De aceea, eu cred că avem obligația să dăm astăzi un vot care să respecte ceea ce orice român înțelege prin familie și prin căsătorie. Mergând la absurd, am putea să credem că, pe sintagma actuală, nu trebuie să ne rezumăm la doi soți, nu trebuie să ne rezumăm la soți oameni. Există și o dimensiune cât se poate de ancorată în realitate. Am vorbit de procreare. Din datele științifice la care toți avem acces – și avem și colegi medici – , între 4 și 10 săptămâni fătul cunoaște ceea ce se cheamă organogeneză, apar, se formează și se dezvoltă organele interne, inima în primul rând. Întrebați-i pe cei care sunt foarte legați de știință ce anume dă prima scânteie, prima bătaie de inimă, de unde vine ea. Poate că există și o explicație foarte chimică, foarte fizică, foarte matematică. Eu cred că viața este rezultatul unui proces firesc și care nu poate fi pus sub semnul întrebării.

De aceea, aș și vrut să vă spun câteva cuvinte și legat de dimensiunea națională. Suntem o națiune definită de Constituție ca fiind bazată pe unitatea poporului român și pe solidaritatea între cetățeni. Mai avem un text în Constituție care spune că cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. Poporul român are nevoie de continuitate. Poporul român are nevoie de viitor și de copii.

Am auzit și am încercat să înțeleg teoriile celor care vorbesc de cupluri de persoane de același sex care ar putea să adopte copii și să-i crească. Sunt convins că sunt animați de cele mai bune sentimente și sunt convins că nu doresc răul cuiva. Din păcate, o asemenea dorință presupune că răul s-a produs, acel copil adoptabil ar trebui să fie fie orfan, fie abandonat. Eu îmi doresc să nu existe în România copiii abandonați, iar dacă există copii orfani, pentru că asta nu se poate bloca, oricând există accidente, oricând există boli, din păcate, nu ar trebui ca răul unui copil să fie satisfacția altora. De aceea, eu cred că orice copil are dreptul să crească într-o familie, cu mamă și tată. Nu cred că, întâmplător, primele cuvinte pe care… sau primul cuvânt pe care îl adresează orice copil persoanei de care se simte cel mai apropiat este mamă. Nu cred că e întâmplător, acesta e crezul meu. Și copilul nu spune mamă singur, în pătuț, uitându-se pe pereți, ci atunci când vede persoana de care se simte cel mai legat. În materie de adopție, știu bine despre ce vorbesc, chiar foarte bine, poate mult mai bine decât mulți din această sală.

De aceea, eu vă rog să fiți de acord că trebuie să dăm un vot astăzi, care să genereze pe 7 octombrie referendumul pentru revizuirea Constituției. Un referendum pentru revizuirea Constituției nu se întâmplă foarte des, îl tratăm cu toată seriozitatea, pentru că este o inițiativă cetățenească. Bineînțeles că nu rezolvă toate problemele legate de revizuirea Constituției și bineînțeles că sunt multe lucruri care ar fi putut intra în dezbatere. Deocamdată, ne limităm la inițiativa transmisă de aproape 3 milioane de cetățeni și sunt de acord să tratăm cu aceeași seriozitate orice propunere de revizuire a Constituției care respectă procedurile prevăzute de textul constituțional.

Eu sunt convins că toți senatorii PSD prezenți în sală vor da un vot „pentru”. O spun colegial, nu o spun în calitate de lider al grupului. Nici nu mi-aș permite să cer cuiva să treacă peste propria conștiință. Motiv pentru care avem un absent astăzi, în persoana colegului senator Adrian Pănescu, care m-a rugat să transmit că, din motive de sănătate grave, nu poate fi prezent la București. Dacă ar fi fost prezent, ar fi votat pentru revizuirea Constituției.

Eu vă îndemn pe toți să credeți în lucrul corect făcut cu această ocazie, să credeți că este o inițiativă corectă, că nu discriminează, că nu generează niciun fel de tulburări sau de disconfort pentru cetățenii României, indiferent de orientările pe care le au, și că e un lucru corect ca în anul centenar să dăm dovadă de solidaritate. Poate că am fi putut să dăm acest vot în 2016 sau în 2017. Poate nu întâmplător finalizăm procedura în 2018. Sunt puține lucrurile care reclamă o asemenea solidaritate la nivel național, sunt foarte rare momentele în care generația politică are posibilitatea să dea un semnal de unitate la nivelul întregii națiuni. Eu cred că este un moment corect și că avem obligația, conform jurământului dat, pentru că eu nu cunosc ca cineva să fi promis altceva în campania electorală, pentru revizuirea Constituției.

Vă mulțumesc.