26 aprilie 2017 ședință comună

Start time 2017-05-26
Finished Time 2017-05-26
Content

Distinsă asistenţă,

Doamnelor şi domnilor,

„Ostaşi, vouă, fiilor de ţărani care aţi apărat cu braţul şi cu pieptul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun eu, regele vostru, că, pe lângă răsplata cea mare a izbânzii care vă asigură fiecăruia recunoştinţa neamului întreg, aţi câştigat totodată şi dreptul de a stăpâni, într-o măsură mai largă, pământul pentru care v-aţi luptat. Vi se va da pământ. Eu, Regele vostru, voi fi întâia pildă şi vi se va da şi o largă participare la treburile statului”.

Acestea sunt cuvintele rostite de Regele Ferdinand cel loial, la Răcăciuni, la 23 martie, pe stil vechi, 4 aprilie, pe stil nou, 1917, într-o vizită pe front, adresându-se Armatei a II-a. Dincolo de caracterul de îmbărbătare al unei armate cu un moral scăzut, ce trebuia să apere partea de nord a ţării, încă neocupată de trupele invadatoare, Declaraţia de la Răcăciuni a Regelui Ferdinand a declanşat unul dintre cele mai complexe procese istorice de transformare a societăţii româneşti, atât din punct de vedere al sistemului de proprietate privată, cât şi al democratizării vieţii sociale şi politice, prin introducerea votului universal, chiar dacă la acea dată, limita doar la bărbaţi, şi cu excluderea celor îmbrăcaţi în haină militară şi a clerului.

La 27 august 1916 România declarase război Austro-Ungariei şi ulterior celorlalte puteri centrale. Foarte curând s-a dovedit că promisiunile Antantei au fost vorbe în vânt, trebuind să facă faţă unui front desfăşurat la nord, vest şi sud. Lipsită de aproape orice ajutor dinspre est, Armata Română a fost nevoită să bată în retragere.

În aceste condiţii, la 12 noiembrie 1916, Guvernul a luat decizia mutării întregii administraţii a statului, la Iaşi. După 6 decembrie 1916, la intrarea trupelor germane în Bucureşti, practic Iaşiul a devenit Capitala României.

În aceste condiţii, Parlamentul României, aflat la Iaşi, Capitala de război a ţării, a votat, la 20 iunie 1917, iar Regele Ferdinand a promulgat, la 19 iulie 1917, Legea nr. 721 din acel an, pentru modificarea art. 19, 57 şi 67 din Constituţia din 1866, deschizând calea pentru cele două mari reforme, agrară şi electorală, ce au fost adoptate în anii următori. Drepturile politice şi-au găsit consacrarea, atât cât se putea atunci, în Constituţia adoptată după Marea Unire, în anul 1923.

Pentru foarte mulţi politicieni străini, rezistenţa eroică a românilor din vara anului 1917 a fost de neexplicat, în situaţia în care ţara era un teritoriu al deznădejdii, marcat de foamete, boli suprapopulare şi lipsuri de tot felul care păreau de nebiruit.

Momentul crucial a fost cel al Proclamaţiei rostite pe front de Regele Ferdinand, la 23 martie. Prin aceasta garanta ţăranilor care constituiau grosul armatei române reforma agrară şi schimbarea sistemului electoral. Urma să aducă drepturi cetăţeneşti, inclusiv pentru cei care nu avuseseră până atunci parte de acestea.

Nimeni nu poate nega astăzi impactul uriaş avut de aceste modificări ale Constituţiei asupra sutelor de mii de ţărani români care au primit astfel motivaţia suplimentară pentru luptă şi jertfă, într-o ţară în care urma să nu mai fie lipsiţi de drepturi şi mai ales de speranţa într-o viaţă mai bună. Bătăliile istorice, cu jertfe şi sacrificii, cu osebire cele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, au demonstrat eroismul Armatei Române, dar şi impactul faptului că soldaţii români luptau şi pentru o cauză socială, nu doar pentru una naţională.

Deşi legile de la Iaşi au deschis doar calea pentru un proces extrem de complex care a căpătat o amploare neimaginată în acel moment al adoptării lor, odată cu reunificarea teritoriilor româneşti istorice, cu părţile Moldovei rupte vremelnic de ţară, dar şi cu Transilvania şi Banatul, cu reforme agrare specifice fiecărei zone, cu o reformă electorală amplu dezbătută şi, în special, cu modificarea Constituţiei, au demonstrat că şi în vremuri de război, şi de ocupaţie, Parlamentul a reprezentat stâlpul fundamental al statului democratic român, garant al continuităţii puterii de stat în momente dureroase.

S-a demonstrat că, atunci când oamenii de stat privesc cu luare-aminte la nevoile celor pe care-i reprezintă, totul este posibil. Când Ionel Brătianu, premierul în funcţie, Vasile G. Morţun, preşedintele Constituantei, Take Ionescu, liderul opoziţiei şi alţi oameni de stat au pus interesul românilor şi al României înaintea orgoliilor de partid şi a adversităţilor doctrinare, când şeful statului, Regele Ferdinand, deşi german la origine, a acţionat potrivit ţelurilor supreme de reîntregire şi reformare a României, totul a fost posibil.

Aş vrea să fac o menţiune specială pentru Vasile Morţun, întâiul deputat socialist în Parlamentul României care, într-un interviu acordat în anul 1918, spunea următoarele: „Peste zeci de ani se va întemeia în Europa o ligă a naţiunilor sub forma unei uniuni de state, la fel cu cea a Statelor Unite ale Americii. Poate şi numai sub forma unei uniuni vamale”. O adevărată viziune de om politic.

Activitatea Parlamentului la Iaşi a celorlalte autorităţi statale, a Casei Regale şi a Guvernului reprezintă o lecţie de istorie şi de politică naţională, un moment în care Parlamentul, ca instituţie reprezentativă supremă a arătat că democraţia parlamentară reprezintă singura variantă de regim politic, funcţională şi raţională pe termen lung, chiar şi în condiţii de război şi de ocupaţie.

Dar România nu este un stat puternic doar atunci când vremuri de restrişte o impun. Poporul nostru trebuie să-şi regăsească unitatea şi solidaritatea şi în vremuri de pace. Efortul comun, buna-credinţă, onestitatea şi stăruinţa îndreptate sunt căile democratice în care confruntarea ideilor e pozitivă şi creatoare. În lipsa unui duşman extern, să nu căutăm unul dintre noi. Nu doar cu promisiunea unor recompense şi a unor drepturi ne ridicăm ţara şi neamul, ne câştigăm demnitatea şi respectul celorlalţi. Munca cinstită, respectarea Constituţiei şi a legilor ţării vor da adevărata măsură a conştiinţei naţionale, a recunoştinţei faţă de jertfa, memoria şi moştenirea înaintaşilor noştri şi ne va da respectul generaţiilor care vor urma.

Trăiască România!

Dumnezeu să-i ocrotească pe români!

Vă mulţumesc.