6 martie 2019 intervenție la dezbaterea „Ziua Sfântului Sava” a minorității sârbe

Doamnelor și domnilor colegi,

Bineînțeles că vom susține această propunere legislativă, pentru că am fost impresionat de semnificația acestei zile pentru cultura și spiritualitatea poporului sârb, pentru asigurarea continuității și a tradiției creștine reprezentată de Sfântul Sava.

Aș vrea însă să profit de acest moment și să reamintesc faptul că există o cultură, o tradiție, o spiritualitate românească, neconflictuală și fără revendicări teritoriale, a românilor din Timoc, care nu au dreptul să-și construiască o biserică ortodoxă, care nu au dreptul să studieze limba maternă atât cât să-și păstreze identitatea și cultura, care nu au dreptul să aibă presă în limba română, pentru că s-a inventat un termen slavon, acela de vlah, și li se spune că vlahii nu sunt totuna cu românii.Aș putea fi de acord că acest sinonim poate fi folosit în legătură cu românii din estul Serbiei, care nu au avut, repet, nici revendicări teritoriale, care nu au avut nici poziții segregaționiste, care și-au făcut datoria față de statul sârb și în armată, și ca buni plătitori, și ca buni cetățeni, și care vor continua să facă acest lucru, dar care vorbesc limba română. Pot fi numiți vlahi, vlasi, în orice mod consideră etnia majoritară că trebuie să-i denumească, dar români, vorbitori de limba română sunt și cei care se trag din acest neam al nostru și în Voivodina, și în Valea Timocului.

De aceea, susținând această propunere legislativă, fac încă un apel la reprezentantul minorității sârbe din Parlamentul României să încurajeze autoritățile de la Belgrad să-și schimbe atitudinea față de românii din Timoc și să știe că suntem un popor și un aliat al Serbiei, dar nu necondiționat și nu vânzându-ne neamul românesc din Valea Timocului.

Vă mulțumesc.