Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să clarific două chestiuni: una ridicată de reprezentantul UDMR și una de reprezentatul USR.

În ceea ce privește chestiuni legate de activitățile economice, am urmărit cu precădere, așa cum am spus și în expunerea de motive și în foarte scurta mea prezentare de astăzi, și în foarte scurta prezentare de la precedenta propunere, că e vorba de activități economice care, între altele, urmăresc angajare de personal. Spre exemplu, în categoria jocurilor de noroc am exclus sălile de tip bingo, pentru că acolo, pe o suprafață foarte mare, se pot instala aparate care nu au nevoie decât de supraveghetori și, eventual, de un service tehnic, adică un număr mic de angajați, care n-ar justifica utilitatea unei asemenea propuneri. Din punctul meu de vedere, această chestiune socială a angajării de personal, a activităților economice care implică angajare de personal, poate reduce șomajul, poate stimula forța de muncă creativă și este necesară într-un asemenea context. De aceea, am fost foarte atent și am eliminat activități de tip consultanță, activitățile agricole, unde pe suprafețe foarte mari, cu utilajele necesare, poți face exploatare fără să fie nevoie de personal angajat foarte mult. De aceea, nu întâmplător am exclus acele activități economice care fie sunt poluante, fie urmăresc exploatarea terenurilor fără angajare de personal foarte numeros.

Acum, în ceea ce privește faptul că nu toate terenurile ar trebui să fie exploatate, aș vrea să fac o precizare. Dacă urmăriți cu atenție propunerea legislativă, nimănui nu-i este impusă obligația de a face activități economice. În toate cazurile prevăzute de această lege, avute în vedere în această propunere legislativă, e vorba de inițiativa UAT-urilor, care pot determina în ce măsură și în ce condiții se pot concesiona terenuri, rămânând proprietatea domeniului public, în ce măsură și în ce condiții se pot desfășura activități economice, astfel încât numai atunci și unde este cazul să se poată desfășura acest tip de activități. Nu este o obligație, nu înseamnă că acum se vor repezi investitorii privați, de capul lor, pe aceste suprafețe, că vor combate microclimatul de șobolani și alte rozătoare purtătoare de microbi care trăiesc pe aceste suprafețe de teren sau că vor face investiții pe terenuri supuse inundațiilor.

În ceea ce privește însă chestiunea legată de normele europene, amendamentele pe care le-am făcut clarificau această chestiune, care era una strict de interpretare. Probabil că suntem foarte emoționați când aflăm că la Livigno, spre exemplu, în Italia, se poate merge la schi și acolo sunt zero taxe vamale, acolo prețurile bunurilor puse la dispoziția turiștilor sunt la jumătate sau chiar mai mici, undeva la 10%. Pentru că, ce să vedem, există teritorii în Uniunea Europeană, menționate ca atare chiar în Codul nostru fiscal, unde TVA-ul este zero, unde există facilități fiscale. Probabil că România nu are dreptul să dețină asemenea suprafețe de teren. Probabil că România nu are voie să aibă zone cu facilități fiscale acolo unde nu există exploatare economică, acolo unde nu există activități economice nepoluante, cu efect social, cu efect local deosebit pentru comunități. Eu cred că ar trebui să ne gândim totuși și la aceste situații din România.

Și aș vrea să fac o precizare. Prin amendamentul făcut, am renunțat, dacă vreți, la ideea unui TVA zero pentru activitățile economice desfășurate pe aceste suprafețe de teren și am mers pe cota minimă de 5%. Potrivit normelor europene, în materie de TVA se poate, și avem deja instituită, cotă de 5% pentru anumite tipuri de activități economice.

Eu vă rog să fiți de acord că pe un asemenea teren, judicios și argumentat, comunitatea locală va ști cel mai bine ce fel de activități pot fi puse în exploatare, în așa fel încât să vizăm și o dezvoltare armonioasă a zonei. Pentru că, la urma urmei, pe un teren care în prezent este nefolosit, dar este bine determinat și bine izolat se pot face inclusiv concepte urbanistice raționale, atractive, astfel încât România să poată prezenta și un model de „Așa da!”, nu doar modele de „Așa nu!”. Și avem numeroase exemple de stațiuni care au fost distruse prin concepții urbanistice abandonate, prin construcții făcute anapoda sau fără niciun fel de control, cu activități economice care n-au dezvoltat nici zona, care n-au adus nici sume de bani la bugetul local și nici n-au avut impact social.

Eu cred că am lămurit aspectele sesizate și, în aceste condiții, sper totuși că cei care au manifestat rezerve față de propunerea legislativă și le pot depăși și pot vota această propunere.

Vă mulțumesc.