Doamnelor și domnilor colegi,

Când l-am auzit, mai devreme, pe un distins coleg vorbind de Asociația „Alcoolicilor Anonimi”, mă uitam să văd dacă în sală este și protagonistul chermezei de la Palatul Victoria.

Doamnelor și domnilor colegi,

Am mai spus-o și cu alte ocazii, am spus-o și la moțiunea privind domeniul afacerilor interne: moțiunea simplă nu este îndreptată împotriva unei persoane, ci reprezintă punctul de vedere al Senatului pe o chestiune de politică internă, de politică externă sau care a făcut obiectul unei interpelări.

Dacă tot jurăm la început de mandat pe Constituție, parlamentari și miniștri, ar trebui să o cunoaștem ca să înțelegem exact care este rostul unei asemenea moțiuni. Nu este adevărat că moțiunea nu are efecte juridice. Dacă există responsabilitate și loialitate în exercitarea unei funcții publice, punctul de vedere al Parlamentului, adică al acelei instituții care exercită suveranitatea poporului român și care exercită controlul politic asupra Guvernului, ar trebui să aibă urmări la nivelul unui Guvern responsabil, chiar dacă este mai mult sau mai puțin competent.

Domeniul face ca, de multe ori, să se înțeleagă că e vorba de o persoană. Din păcate, am asistat la un spectacol jalnic al unei persoane care a crezut că se poate apăra în nume personal citind niște insulte adresate unui spectru foarte larg de cetățeni pe care ar trebui să-i respecte din foarte multe puncte de vedere și în ceea ce privește vârsta, și în ceea ce privește experiența de viață, și în ceea ce privește statutul public.

Faptul că ăsta a fost răspunsul la o moțiune simplă, prezentată în Senatul României, arată că lucrurile stau mult mai grav decât am scris-o noi, cei care am semnat această moțiune.

Din păcate, actualul ministru al muncii nu a înțeles nici până astăzi care este atributul principal al ministrului muncii. A crezut că important este să știe să apese butonul unui lift și să ceară să fie concediată o persoană care nici măcar nu era angajata ministerului, fără să știe măcar că nu ministrul angajează persoane în aparatul central. A crezut că este important să facă treaba unui inspector de la Inspecția Teritorială a Muncii în cazul unor litigii legate de statutul social al unor persoane aflate la muncă pe teritoriul României. A crezut că trebuie să facă treaba Ambasadei României din Germania în privința muncitorilor plecați sezonier în Germania în timpul epidemiei. Nu a înțeles nici până astăzi cine cu ce se ocupă în Ministerul Muncii. Ar fi putut să-l roage, cu foarte multă dragoste, pe președintele ANOFM să se ocupe de chestiunile care țin de ocuparea forței de muncă.

Ministrul muncii ar trebui să aibă în primul rând viziune, ar trebui să aibă o proiecție asupra a ceea ce înseamnă un asemenea domeniu, să aibă capacitatea de a înțelege neajunsurile ultimilor 30 de ani, să vină cu o concepție clară, armonizată, coerentă, articulată, legată de un domeniu deosebit de sensibil.

Se întreba puțin mai devreme cineva de ce nu a reacționat la niște declarații absolut scandaloase și care se dovedesc a fi mincinoase ale unor colegi de Guvern sau chiar ale prim-ministrului. Când s-a adoptat prin asumarea răspunderii Guvernului Legea bugetului de stat pe anul 2020, atât prim-ministrul, cât și ministrul finanțelor publice, colegul nostru Vasile-Florin Cîțu, au spus răspicat: „Am prevăzut toate sumele la care suntem obligați prin legi aflate în vigoare”. La vremea respectivă, Parlamentul adoptase atât legea care privește alocațiile de stat pentru copii, respectiv majorarea lor, cât și legea care privește majorarea pensiilor din sistemul public de pensii. La vremea respectivă, foarte mulți au crezut această minciună grosolană prin tăcerea ministrului muncii, cum că în bugetul de stat pe anul 2020 sunt prevăzute sumele necesare majorărilor de la alocația de stat pentru copii și de la pensii.

Aș vrea să fac o precizare. A fost foarte grav, nu doar insultător, că prim-ministrul vorbește de alocația de stat pentru copii sau de pensii ca fiind pomeni. Dacă ar ști – încă îi creditez cu incompetență, nu cu ceva mult mai grav, bazat pe rea-voință –, alocația de stat pentru copii este un drept al copilului, nu poate fi nici măcar tranzacționată de părinte. Părintele nu poate renunța, chiar dacă are resursele necesare, la alocația de stat pentru copii. Și acest lucru nu este pomană, nu este dat cu generozitate de un guvern, de un prim-ministru, de un ministru de finanțe sau de un ministru al muncii.

Din păcate, nu s-a înțeles nici care era adevărata problemă a majorării pensiilor. Pensionarii și-au făcut datoria față de țară, și-au dat partea lor de contribuție, de muncă, de experiență, de efort. Pensia pe care o primesc nu este dată de generozitatea unui guvern, indiferent de culoare. Ăsta este motivul pentru care noi am insistat pe majorarea pensiilor.

Și aș vrea să mai clarific încă o dată un lucru pe care se pare că cei care se presupun a fi de dreapta, dar, de fapt, sunt niște bugetari eterni, se fac că nu-l înțeleg. Majorarea pensiilor nu are un impact negativ asupra bugetului de stat. Banii aceia nu se ard, nu se aruncă într-o gaură fără fund, nu se ascund prin nu știu ce locuri. Banii aceia se întorc în consum, se întorc în economie, se întorc către produse și servicii care sunt achiziționate. Nu mai vorbesc de cei care se întorc în anumite situații prin impozitare sau prin alte forme de contribuție.

Actualul ministru al muncii ne-a spus – șocându-ne pe toți cei prezenți, mai puțin pe cei care erau obligați să o creadă – că măsurile luate în legătură cu epidemia au dus la un milion de oameni în șomaj tehnic, amestecând pe cei care și-au pierdut locurile de muncă cu cei care se află în supraveghere copil și cu cei care sunt în șomaj tehnic, ca și cum era un act de generozitate pe care Guvernul îl făcea cu mărinimie, să-i treacă în șomaj tehnic. Șomajul tehnic, așa cum îl arată numele, era o măsură tehnică cu caracter temporar, bazată pe acțiuni obiective, predictibilă și evaluabilă în bani. Din păcate, așa cum a acționat Guvernul, a fost o chestiune haotică, bazată aleatoriu pe deciziile angajatorului. De aceea, nu a existat niciun fel de evidență și de aceea, există, în ciuda afirmațiilor scandaloase, folosite la acest microfon de ministrul muncii, mari întârzieri în plata șomajului tehnic, iar angajatorii știu bine că au de suferit de două ori: o dată prin faptul că trebuie să suporte aceste sume din bugete proprii, iar, pe de altă parte, nu au încasările necesare. (Discuții.)

Aș fi vrut ca ministrul muncii să înțeleagă că o moțiune de acest tip ar fi fost prilej de dezbatere, de o dezbatere pe argumente, în așa fel încât să vedem în ce măsură ceea ce s-a adoptat de Guvern până acum în această perioadă privește drepturile și libertățile fundamentale ale oamenilor și mai ales chestiunile legate de efectele sociale ale epidemiei.

Am văzut doar o declarație politică, cu accente isterice, și unele absolut scandaloase rostite la acest microfon. Faptul că noi suntem mai mulți în acest moment în Senat nu înseamnă că moțiunea trebuie adoptată doar pe criterii politice sau majoritare. Am fost parlamentari și în opoziție, chiar și în minoritate ca grup, asta nu înseamnă că vreodată m-am gândit că un virus acționează politic, că măsurile pentru oameni se iau în funcție de culoarea politică.

Atunci când s-au tăiat pensiile – și știți foarte bine cei de la PNL despre ce vorbesc –, a fost nevoie de intervenția Curții Constituționale care să vă oprească de la un abuz nemărginit. Și acum suntem în aceeași situație. Nu aveți o obligație față de legea PSD să majorați pensiile cu 40%, nu aveți o obligație față de legea PSD de a dubla alocațiile. Aveți obligația față de cetățenii României care plătesc taxe și impozite, inclusiv deplasările dumneavoastră. Și aș vrea să rețineți un lucru, doamna ministru: pe legea pe care Guvernul a dat-o, dumneavoastră, la întoarcerea din Germania, unde v-ați făcut de râs, pentru că n-ați schimbat nicio lege – vă anunț eu, poate nu știți, nu s-a schimbat nicio lege în Germania și cu atât mai puțin una pentru cetățenii români –, trebuia să stați 14 zile în carantină. Faptul că sunteți posesor de pașaport diplomatic – și asta vi s-a părut că vă dă dreptul să nu respectați obligația – arată că, de fapt, n-ați înțeles… că virusul nu ține cont de pașaport.